Draga mamă și Bunul Dumnezeu

Cum este mama, de cele mai multe ori o mică obligație, o matrioșcă nesfîrșită care la fiecare pas îți spune să ai grijă cu viața, un tot pe care nu ai dat nimic, un trup-gazdă în care te-ai desăvîrșit ca mai apoi să poți respira singur, un suflet-umbră care te va ocroti și după Marea trecere, un fel de, „Băăi, n-am sunat-o de trei zile!”, tot așa și Bunul Dumnezeu.

Draga mamă cînd nu te mai poate ține în brațele ei fiindcă ai crescut și nu mai încapi ori ai plecat și nu te mai vede, te încredințează în brațele altei Maici, cea mai Sfîntă, iertătoare și bună, Maica Domnului. Este singurul loc în care te lasă cu nădejdea că nicio primejdie nu te va atinge.

Fotografie: arhiva personală

Draga mamă și Bunul Dumnezeu stau cuminți și așteaptă băgarea ta de seamă pe cînd tu, complimetat de oameni pentru ce faci și pentru cum ești spui că norocul, că soarta, că istețimea, că șansa, că harul, dar nu spui niciodată sau rareori vorbești de Mama și de Dumnezeu.

Să nu treacă o zi fără un telefon și-o rugăciune. Ei nu-ți cer nimic, vor doar să fii OM și să-ți fie bine între oameni.

La picioarele mamei, ale tatălui și spre grinda cerului nesfîrșit, să trimiți mereu un „Mulțumesc!”. Ei au zămislit facerea ta și tu te-ai risipit în lume ca iedera.

Du-te, răsai, trăiește, dar dă-le un semn că nu i-ai uitat. Mărturisește-ți rădăcinile și recunoaște de unde ți-ai luat seva ca să te faci mare. Și cît de mare te-ai făcut se va vedea cînd va fi ea neputincioasă.