Cine are o inimă-putere, are totul.

Ne trăim viața într-o teamă continuă. Ne temem de boala trupului, dar trăim cu anii în fățărnicie care duce la amorțirea sufletului.

Ne temem să nu ieșim din rîndul lumii, dar puțin ne pasă de ceea ce ne-am dori cu adevărat. Am devenit experți în dositul sentimentelor și am îngropat adînc și pentru totdeauna ceea ce contează.

Păstrăm aparențele cu prețul timpului în care am fi putut trăi doar așa cu ne place.
Ne temem că vom rămîne fără bani, fără prieteni, fără „sufletul pereche”, dar că trăim fără Dumnezeu nu ne temem nicio clipă.

67359262_370008190366750_5983643605225439232_n

Imagine, un apus la pervazul căruia mi-am odihnit odată inima.

Trebuie să fim fericiți și puternici, de ochii lumii cel puțin. În rare clipe de luciditate, ascunși între patru pereți, ne plîngem în hohote însingurarea.

Dorim cu ardoare o viață simplă, dar patima nimicului ne-a îngenuncheat prezentul. Mereu „mîine” va fi mai bine decît azi, deși azi e tot ce avem.

Tînjim după o vorbă bună și poate chiar o îmbrățișare, dar e prea tainic acest dor.
Toate trec prin noi. Deși știm vorba înțeleaptă a bunicii, ”Mai pune-le la cur, Mărie!’‘, noi pe toate la inimă le-am pus.

Ne place să credem că suntem arhitecții vieții noastre, că noi punem la cale fericirea, dar uităm că suntem doar o inimă-putere și atît.

Draga mamă și Bunul Dumnezeu

Cum este mama, de cele mai multe ori, o mică obligație, o matrioșcă nesfîrșită care la fiecare pas îți spune să ai grijă cu viața, un ciot de care te tot împiedici în treburile tale urgente, un fel de, „Băăi, n-am sunat-o de trei zile!”, tot așa și Bunul Dumnezeu.

20190630_173400Fotografie: arhiva personală

Stau cuminți și așteaptă băgarea ta de seamă, pe cînd tu, complimetat de oameni pentru ce faci și pentru cum ești spui că norocul, că soarta, că istețimea, că șansa, că harul, dar nu spui niciodată sau rareori vorbești de mama și de Dumnezeu.

Să nu treacă o zi, fără un telefon și-o rugăciune. Ei nu-ți cer nimic, vor doar să fii OM și să-ți fie bine între oameni.

La picioarele mamei, ale tatălui și spre grinda cerului nesfîrșit, să trimiți mereu un „Mulțumesc!”. Ei au zămislit facerea ta și tu te-ai risipit în lume ca iedera.

Du-te, răsai, trăiește, dar dă-le un semn că nu i-ai uitat. Mărturisește-ți rădăcinile și recunoaște de unde ți-ai luat seva ca să te faci mare.