Îmi amintesc de cînd eram copil. Venea primăvara, parcă îi apuca strechia pe toți.
Păsări și oameni, meri și cireși, se puneau pe înflorit.
Bunica primenea cu farbă și chindrus toată casa și șura, moș Costache era zi-lumină în prisacă, femei durdulii cu batice legate de-a moda puneau cloște la clocit, cai cu ciucuri roșii la urechi și aburi pe spinare, potcoviți gospodărește cu vidia de cu iarnă, trăgeau greu care pline cu saci la moară.
Imagine: Nino Chakvetadze
Iepe suple însoțite de mînji țanțoși ridicau vălătuci de colb pe uliță și eu de pe luncă mă uitam vrăjită. Parcă eram Alice în Țara minunilor.
Șira neagră a pămîntului era întoarsă pe dos – ca stomacul de miel cruduț ce n-a apucat să pască pentru a fi făcut cheag, animale bine hrănite fătau noaptea în grajduri căptușite cu paie, cuibarele pitite sub iesle gemeau de ouă albe.
Pîraie învolburate vîjîiau în matcă prin pădurea încă neverde, dar mustind de viață.
Atunci nu știam ce înseamnă înviere pentru că nu știam ce înseamnă moarte. Atunci eram copil și nu cunoșteam frica.
Tare mi-e dor de nefrica aceea.
Ai îndulcit şi dorul meu, ai pus pe el veşmânt cald de cuvânt meşteşugit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scrii tare frumos! Și folosești cuvintele de acasă. Mi-e dor de ele și de locurile pe care le văd doar o dată pe an…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce dor mi-e și mie de nefrica aia Luminițo!
😓😓😓
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât de frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Splendid, mirific, autentic, real, ma simt acolo in copilăria mea minunata care seamănă trăsnet cu a ta. Dumnezeu sa te tina sanatoasa! Ma faci sa ma întorc în timp, sa plâng, sa rad, sa ma bucur pt copilăria mea cu de toate! Te iubesc femeie frumoasa si deosebita!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
♡
ApreciazăApreciază