Răsai! Ești în vara vieții tale, nu-i așa?

Tu, femeie! Dăruitoare ca toamna, frumoasă ca primăvara, bună ca vara și înțeleaptă ca o iarnă de cleștar, tu îți dai seama cîte daruri a pus Dumnezeu în ceea ce ești?

Să nu-ți dorești să fii puternică, femeie. Rămîi gingașă ca floarea de lămîiță, nu te aspri. Rostul tău e să alini, nu să urnești. Cînd erau copiii mici, mai ții minte? De unde să știi tu la 28 de ani ce înseamnă spasmul hohotului de plîns albastru? Nu știai, dar ai aflat.

Ultima te-ai culcat ani de-a rîndul și prima te-ai trezit. Vorbele tale au crescut cununi, grija ta a fost temelia lor. Și vine vremea cînd ei pleacă să devină oameni, iar tu rămîi cu dorul. Tresare inima în tine cînd se aprinde beculețul verde de pe messenger în miez de noapte.

”Mamă, nu dormi?”  –”Încă nu. Așteptam să-mi scrii că ai ajuns cu bine.”

10915279_926024937419665_7225664290398081879_n

Foto: Natalia Drepina

În spatele ușilor închise nu știi ce să faci cu atîta timp rămas liber doar ție, abia acum începi să te cunoști. Te trezești întrebîndu-te dimineața la oglindă: Doamne, cînd au trecut atîția ani?

Începi să te împrietenești cu apelativul ” bunică!” Pfff, realizezi că, pînă să ți se întîmple, bunică era sinonim cu bătrînă, da’ de unde? Nici vorbă să te simți așa. Încă pe atîta trebuie să mai trăiești ca să te declari bătrînă.

Îți porți ridurile cu demnitate, simți trecerea anilor prin oase, cicatricile din suflet s-au tămăduit cu dragul și iertarea. Te împaci cu ce a fost și accepți cu inima deschisă ce va fi. Ai ajuns la înțelepciunea să nu mai rîcîi după vină și pricină. ”Dacă…” și ”trebuie să” nu mai fac parte din vocabularul tău.

Încerci să tragi și tu de ”Niciodată nu e prea tîrziu”, însă ești destul de cuminte să pricepi că uneori e prea tîrziu ca să mai fie timpul.

Nu este în echilibru balanța și măsura a ceea ce meritai cu ceea ce ai primit, știu. Însă suferința este o scară pe care ai urcat, nu-ți pară rău. Ai iubit cum zicea Apostolul Pavel în Epistola întâia către Corinteni: 

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată.

Frumoaso și buno, iubirea ta a crescut ca pîine-n țest, nimic nu a fost în zadar. Te-ai făcut luntre și punte pentru cei dragi, acum e vremea să cunoști timpul și să te bucuri. Diminețile le primești ca pe binecuvîntări, iar apusul te face nostalgică.

Răsai, ești în vara vieții tale, nu-i așa?

5 gânduri despre „Răsai! Ești în vara vieții tale, nu-i așa?”

  1. Este minunat cum scrii, ce scrii, fiindcă te atinge in miezul ființei tale, pe care doar tu o știi .
    ” Atâția ani ai? Nu ți arăți vârsta, cum faci?”
    Și le răspund că n am avut timp ca sa mă prind când au trecut. Și anii! Apoi mulți dintre cei dragi, vremurile. Dar nu mă las, că nu vreau să devin povară celor atât de dragi, mănânc cum spun ăștia pe la teveu. Fără carne , că înfundă arterele, fară branzeturi grase că ți pocneste inima și faci infarct, fără sare si piper. Așa cum ajunge viața. A mea , a altora….Mai lasă ne timpule, timp ca sa ne credem tineri , măcar până cresc nepoții și intră la facultate!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s