Ce repede se face tîrziu în viață

Poate că mai am timp, dar nu mai am răbdare cu cei care nu merită nimic din ceea ce sunt eu. Anii au trecut, am învățat lecții predate de oameni, nu de viață. Am ales să nu chiulesc de la ore și am primit toate testele posibile. De la unele am ieșit plîngînd neștiind încotro să o apuc, însă nu am disperat. Lasă, îmi ziceam, așa sunt oamenii…

Acum știu să nu cer mult de unde este puțin, ba chiar am învățat să nu mai cer deloc. Cică mai bine este să fii surprins decît să fii dezamăgit. Înțelept ar fi să nu ai așteptări. Să vezi cum, de la o vreme, nu mai tresari cînd sună telefonul. Ăsta e primul semn că ți se rupe-n paișpe.

Te vor întreba apoi fățarnic-grijuliu, ”Hei, dar ce-i cu tine!? Parcă nu mai ești tu, te doare ceva?”, iar tu le vei răspunde țintindu-le fruntea cu o privire albastră, ” Oo, nu, abia acum nu mă mai doare nimic.”

Ca un călător flămînd și obosit te așterni pe cale și începi să cauți răspunsuri în ceea ce ai devenit. Nu te judeca prea aspru, dă-ți o șansă așa cum ai dat de zeci de ori altora. Ești și tu un suflet de om. Cine ți-a zis că trebuie să fii puternică și fericită, ți-a fost dușman. Nu trebuie nimic niciodată, dacă tu nu vrei. Puternice să fie tractoarele în brazdă, nu eu în viață. Eu sunt o inimă-putere și atît.

8765b8f1ba8b666edf7e64be3ebc58e31

Foto: Natalia Drepina

Copiii au crescut, din mers pricepi cum să-i lași să devină oameni. Deși te sui pe vîrfuri nu mai ajungi să-i cuprinzi de după umeri, ci îi cuprinzi de brîu și îți pui capul în dreptul inimii să îi auzi bătaia. Cînd erau micuți, erai și tu ca argintul viu. Zile și nopți de griji care nu se vor sfîrși atîta vreme cît te vei numi  ”mamă”.

Mă uit la noi cum ne transformăm. Cine nu ar vrea glezne subțiri pînă la adînci bătrîneți? Cine nu și-ar dori să nu simtă niciodată ce-i poliartrita?

Fii cuminte și pricepe: dacă ai gușă, nu-ți vor crește aripi. Că nu ești pasăre, ești om. Tu poți crește în iubire, asta se va vedea pe chipul tău.

Ce repede se face tîrziu în viață. Și nu poți să zici că n-ai știut. Ce n-ai știut? Doar nu ți-a furat nimeni timpul cu oboroaca. Am verificat eu, tot 21 de zile au trecut pînă să iasă puii din găoacă.

Irosim timp cu nemiluita, ca niște copii prostuți stăm cu înghețata în mînă sub soarele arzător al vieții. Ca să nu se termine, nu mîncăm din ea, însă imediat vedem că ne-a rămas doar cornetul. Ce-a fost mai bun s-a scurs printre degete. Pentru că viața, la fel ca înghețata, se topește.

Acum e luni, acum e vineri. Știm doar să alergăm, încetucu nu mai merg decît bătrînii doar pentru că ei cunosc valoarea timpului. Cînd a murit bunica, mama plîngea sfîșietor și zicea încet lîngă sicriu: S-a dus mila mea, doar mama îmi zicea ”Mai odihnește-te, puică, mai trage-ți sufletul!”

Tic-tac, tic-tac, din clepsidră curge și cînd dormi, ființă. Nu te întrista, bucură-te că ți s-a dat și mulțumește.

Fii bun, nu știi niciodată cînd se stinge lumina. Fără lamentări inutile și mofturi, trăiește cuminte pînă în cea din urmă dimineață.

81 de gânduri despre „Ce repede se face tîrziu în viață”

      1. Superb, m-ati emotionat pana la lacrimi! profund si adevarat, scurt si cuprinzator! mai pot citi si altceva scris de dvs, mi-ar face mare placere! cu tot respectul, camelia nenciu

        Apreciat de 1 persoană

      2. Mulțumesc din suflet, Camelia. De citit poți să citești de pe blog, aici unde ai citit și acest articol. Sunt multe și cu amintirile mele din copilărie. dai clic pe fiecare lună din dreapta și apare ce am scris eu. Te îmbrățișez.

        Apreciază

      1. Am lacrimi în ochi. Azi dimineață Îl rugam pe Dumnezeu în sinea mea, să mă ajute să fiu un om bun, să îmi înțeleg menirea, să trăiesc frumos. De ceva vreme mă tot lupt cu tot felul de întrebări fără răspuns parcă. Azi simt ca am primit răspunsul, nu la toate dar la mare parte din ele. Spun asta pentru ca azi v-am descoperit. Azi Dumnezeu, cel Bun cu mine dintodeauna mi-a răspuns la rugă! Citindu-va scrierile mă simt inundat de emoții frumoase și de o stare de bine.simt ca plâng de fericire! Vă mulțumesc!

        Apreciat de 2 persoane

  4. În viață, de cele mai multe ori, cei care par că au totul, nu au nimic, iar cei care par că nu au nimic, au totul. De ce oare săracii sunt bănuiți de a fi mai fericiți decât cei avuți? Pentru că fericirea nu are nicio legătură cu bogăția materială, ci cu cea spirituală. Acesta e adevărul. @scriitordinpopor, frumos eseu ai scris! Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    2. „În viață, de cele mai multe ori, cei care par că au totul, nu au nimic, iar cei care par că nu au nimic, au totul. De ce oare săracii sunt bănuiți de a fi mai fericiți decât cei avuți? Pentru că fericirea nu are nicio legătură cu bogăția materială, ci cu cea spirituală. Acesta e adevărul.”

      Eu unul m-aș feri să spun că dețin adevărul…

      Nici n-aș lua în serios ideea de fericire.
      Ce să mai spun de pretenția că dumneaei, fericirea, nu e legată de material ori că… fericește mai ales săracii.

      Apreciază

      Răspunde

  9. Toți suntem umbre,

    Ne privim în oglindă de nenumărate ori pe zi, e un reflex, o necesitate, un moft uneori. Dar…ce vedem? Pe noi? Legile fizicii (atât cât credem noi că știm) ne spun că e o reflecție. Adică…nu noi, doar o imitație, o umbră, un miraj poate. Dar…ce vedem? Și cum? Nu ne vedem doar cu ochii și nu doar pe noi. Zâmbetul, forma gurii, culoarea ochilor ne amintesc de unul din părinți, ne imaginăm cum am fi altfel, ne dorim altceva.Ne vedem cu mintea. Vedem trecutul, fiecare clipă ne aduce o altă amintire, alt gând, altă ipoteză….trăim în amintiri, lumea noastră e parcă mai mult în oglindă. Ne trezim, muncă, cumpărături, casă, somn din nou. Trăim ca niște zombie… până ne privim din nou în oglindă și acolo trăim din nou. Ce a fost…cum suntem…cum vom fi mâine… Pe care parte e realitatea? Ce e azi, pentru noi? dacă fiecare privire în oglindă ne duce în trecut sau viitor.
    Și într-o zi, sfâșiați de prezent, vom deveni umbre, ne vom alătura celorlalte umbre din spatele oglinzilor. Vom aștepta cuminți, tăcuți ca cineva să deschidă ușa și să se privească în oglindă, Bună dimineață, vei spune, iar chipul de dincolo îți va răspunde, Doamne, ce am albit, exact ca sărmanul tata! Apoi, alt chip va apărea și te vei retrage lăsând locul altei umbre să se privească de dincolo.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  10. Multumesc. E o seara calda de septembrie, cu cantec de greieri si cer instelat… iar lectura aceasta imi intregeste starea de bine. Cuvinte potrivite si cuminti, spuse(scrise) cu drag. Multumesc.

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

  16. Doamne, cat de frumos! Si cat de sensibil! Si cat de adevarat! Iti multumesc din suflet! „Vad” in spate o viata care, in generozitatea ei prea mare uneori, a oferit mult…Te imbratisez, oricine ai fi, cu o caldura speciala! Ca de la suflet, la suflet! Stii tu…

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  17. Pingback: Zelist Blog » Blog Archive » Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri, in perioada 10 – 16 septembrie 2018?

      1. Cand suntem tineri,din pacate nu constientizam aceste lucruri,dar vine o vreme,pentru cine are norocul…da mare adevar……sa traim frumos pana la sfarsit,sa nu ne lamentam,poate asa a fost sa fie..cine stie!!

        Apreciat de 2 persoane

  20. Sunt într-un moment când simt ca parca nu mai pot. Ma podidesc lacrimi citind. Cât adevăr, constat cu amar în suflet!!!! Deci, ne tragem sufletul, un plâns bun și o înjurătură zdravănă și…. continuăm. Ok, măcar dacă am fi învățat ceva! Omule, fii bun, atragi energie pozitiva! Ok!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  22. Bună.
    Am citit întâplător pe acest blog…prin ceea ce scrieți ați reuşit
    să -mi creeați o stare de nedescris:un amalgam de emoții în acelaşi timp…aveți un ,,har Divin,, Vă rog din suflet să profitați de el şi să îl îpărtăşiți cu noi ceilalţi însetați de ,,frumusețea şi de simplitatea,, pe care ne-o insuflă rândurile D-voastră!
    Vă doresc să aveți înțelepciunea de a continua ceea ce faceți!
    Cu respect, o cititoare care se regăseşte printre aceste rânduri!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  23. Superb scris. Adevar graiesti….din pacate timpul trece si zboara….anii se duc…nimeni si nimic nu i mai poate intoarce. Ai vreo carte tiparita??? Ar trebui sa te gandesti sa publici daca nu ai facut ceva pana acum. Astept sa mai citesc. Am sa intru pe blogul tau. Cu respect
    Smaranda.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  24. Adevarat, repede se face… „tirziu”… pentru cei care au acest privilegiu !…. O singura grija, de-am avea: sa”intirziem” frumos, cu un zimbet nostalgic pe buze, cu multumiri pentru fiecare zi in care vedem stralucind soarele si, foarte important, daruind iubire tuturor. Chiar si celor care ne-au gresit…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  27. F frumos ai gandit totul si la fel .de frumos ai punctat Se simte sensibilitatea din suflet si afinitatea sentimentelor au dat nastere unui foarte frumos si f adevarat eseu.Felicitari !!!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  28. frumos…Mi-a aparut o lacrima in coltul ochilor….M-am regasit in povestea ta si m-am privit in ochi.Nu m-am schimbat.Sufletul e acelasi.Doar parul imi tradeaza drumul parcurs…si mainile muncite.Mie mama inca imi mai spune sa stau.Eu inca o am linga mine.O privesv in fiecare zi cu teama,teama de a nu o pierde maine.Pt unii timpul e munca,bani…Pt mine e viata.Viata pe care stau si o privesc cum se scurge si mai are putin.Incerc sa ii.bucur fiecare secunda.Eu ,uneori nu mai exist.Sunt doar un copil care priveste cerul cu teama…O seara frumoasa!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  29. Pingback: Ce repede se face tîrziu în viață. – Doctor de Romanica'

  30. ce bine e sa existe oameni ca tine care sa scrie ceea ce si tu simti …dar nu ti-a venit sa pui pe „hartie”..sau nu ai avut toate vorbele la tine sa sune asa de real si normal cum este aceasta „cugetare ” a ta !!
    multumesc ptr ce ai spus aici…ma regasesc in tot sufletul meu cu ceea ce scrii tu!!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  31. Multumesc, pentru ceea ce ati scris.
    Sper sa nu ma iau cu problemele vietii si sa o iau iar la galop prin viata.
    Foarte adevarat ceea ce ati scris.
    Atat am alergat, 20 de ani, si am creeat goluri mari in viata.
    Sper sa ma organizez.
    Cu respect,
    Ion Florinel.

    Apreciază

    Răspunde
  33. Pingback: Ce repede se face tîrziu în viață!( Popescu Luminia) – Femeia Invingatoare

  34. Luminia, tu m-ai trezit, si mie mi s-a scurs inghetata, noroc ca viata mi-a mai dat una, acum o tin la pastrare si da, mananc cate o bucatica dar inca nu ma desfat . Mi-e teama ca se va termina… Inca nu stiu ca viata are ceva si mai frumos pentur mine , pt tine , pt , noi toti…
    Ai un mod de a scrie profund , miscator.Te incurajez sa scrii carti , carti despre viata si inghetata.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  38. Trebuie să fi trăit asemenea profunzimi ca să poți scrie așa minunat….și cred că dumneavoastră ați trăit!
    Dumnezeu să vă binecuvânteze ca să puteți scrie, trăi și să vă bucurați de viața asta frumoasă!!!
    Abia aștept să vă citesc și o carte!😘

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  39. „Ce repede se face tîrziu în viață.”

    Îmi pun pentru prima dată problema, dacă mi s-a făcut repede (ori mai puțin repede) tîrziu în viață.

    Pfuuuuu… (un fel de oftat)
    Am o vîrstă, însă nu am simțit că mi-e tîrziu, în viață (cu atît mai puțin că a sosit repede).
    (asta nu înseamnă că aș umbla la braț cu fericirea)

    Apreciază

    Răspunde

  46. Comic articolul. Cred că asta a dorit și autorul. Dacă ai învățat de la oameni, ce ai învățat de la ei? că de folos nu ți-a prea fost. Ești într-o depresie foarte urâtă din cele scrise. Toți avem supărări. Însă cea mai utilă metodă de a vedea adevărata noastră față este OGLINDA. Eu zic că ar trebui să o folosim foarte des, că am ajuns niște rebeli, fără creier, care credem că suntem superiori altora și avizi de plăceri. De aici și deciziile proaste în viață, disprețul față de cel de lângă noi și toate celelalte gunoaie din viață. Să zici merci, dacă ai apucat să înveți ceva.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Domnule Ion, atotștiutor din cîte bag de seamă, oamenii ne sunt lecțiile pe acest pămînt. Vă asigur că nu sunt în depresie deloc, ”foarte urîtă” nici vorbă, fiindcă nu cred că există depresie frumoasă. Vedeți, oameni ca dumneavoastră mă fac să fiu dezamăgită de lume. Dați verdicte fără să aveți habar despre ce vorbiți, ați pus deja eticheta pe fruntea mea fără să fiți îndreptățit să faceți asta. Da, uneori mi-e lehamite de lume și îi înțeleg perfect pe sihaștrii care hotărăsc să trăiască în preajma animalelor sălbatice și în inima codrului. Ia uitați-vă în oglinda aia despre care îmi dați mie lecții. Ce vedeți acolo? Vedeți un om extraordinar, senzațional, așa-i? Vă felicit, domnule, pentru că le știți pe toate.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Da. Pare că am greșit. Nu s-a înțeles ce am vrut să transmit. Nu am avut intenția să jignesc așa cum o faceți dumneavoastră, cu termenii în derâdere de „atotștiutor”. Să aveți o viață frumoasă cu împliniri.

        Apreciază

Lasă un comentariu