Ești unicat ca ouăle Fabergé, fetiță!

La ce ți-ar folosi, ființă, șapte vieți? Nu te gîndești că vor veni cu șapte morți?

Dacă zici că tu crezi, de ce umbli după icoane care plîng? Nu-ți este de ajuns cerul și pămîntul? De ce întrebi pe alții unde-i fericirea?

Oprește-te puțin, adună-te din toți. Nu te mai risipi și nu mai căuta acul în carul cu fîn. Pierzi atîta timp prețios… Hai, așează-te cuminte pe prispa bunicii, ronțăie biscuiții ăia cu chimen și ia-o de la începuturi: Nu erai tu fericită în copilărie? Nu săreai într-un picior?

Ai crescut și ți-ai pierdut credința în tine căutînd sufletul pereche. Doamne, și cît ai suferit, pentru că ți s-a zis să fii în rîndul lumii și  pînă cînd moartea ne va despărți. Cînd ai dat să ridici ochii ți s-a spus că nu e bine și capul plecat sabia nu-l taie. Vorbele astea să nu le mai spunem copiilor noștri.

10614280_820630231292470_1076124214762857500_n

Foto: Natalia Drepina

Nu ne învață la școală despre suflet, asta e rău. Barem să ne fi spus de mici măcar doamna dirigintă: Mă copii, mă, singuri suntem pe lume. Cum ați împlinit 18 ani, gata!, nu vă mai datorează nimeni nimic. Sunteți exact ca puiul de cuc. Zburați și vă hrăniți inima.

Dar noi greșim tare cînd avem așteptări pe care viața reală nu ni le oferă. Atunci cădem în dezamăgire, ne frîngem mîinile și capul.

Ce repede se face tîrziu în viață. Și nu poți să zici că n-ai știut. Ce n-ai știut? Doar nu ți-a furat nimeni timpul cu oboroaca. Am verificat eu, tot 21 de zile au trecut pînă să iasă puii din găoacă.

Irosim timp cu nemiluita, ca niște copii prostuți stăm cu înghețata în mînă sub soarele arzător. Ca să nu se termine, nu mîncăm din ea, însă imediat vedem că ne-a rămas doar cornetul. Ce-a fost mai bun s-a scurs printre degete.

Acum e luni, acum e vineri. Știm doar să alergăm, încetucu nu mai merg decît bătrînii doar pentru că ei cunosc valoarea timpului. Cînd a murit bunica, mama plîngea sfîșietor și zicea încet lîngă sicriu: S-a dus mila mea, doar mama îmi zicea ”Mai odihnește-te, puică, mai trage-ți sufletul!”

Tic-tac, tic-tac, da, din clepsidră curge și cînd dormi, ființă. Nu te întrista, bucură-te că ți s-a dat și mulțumește.

Fii bun, nu știi niciodată cînd se stinge lumina. Fără lamentări inutile și mofturi, trăiește cuminte pînă în cea din urmă dimineață.

Dacă ți-ai crescut copiii greu, nu mai spune că te-ai sacrificat. Mai știi seara cînd te așezai lîngă ei în pat? Dormeau transpirați pe năsuc visînd mărunt și tu-i pupai pe frunte topindu-te de drag? Gata, ăla ți-a fost tainul.

Dacă te-ai îndrăgostit lulea și ăla pleacă, de ce te sfîrteci ca proasta? Lasă-l, ducă-se.  Cine te-a pus să-l consideri ”soarele tău”? Ducă-se să lumineze galaxii străine. Dacă te iubea nu te lăsa în beznă. Oamenii dor uneori. De cele mai multe ori.

Tu amintește-ți ce fericită erai copilă bălaie în soarele verii desculță prin iarbă. Fericită, da, pentru că atunci nu cunoșteai pretenția de a fi iubită cu orice chip. Atunci nu cunoșteai egoismul, încăpățînarea și răzbunarea.

Dacă aș fi avut o fată, înainte de culcare, după ce ziceam Înger, îngerașul meu, i-aș fi repetat și asta:  Ești unicat ca ouăle Fabergé, fetiță!

Totul, totul ni s-a dat și ce-am făcut cu totul? Cîte primăveri ne-am smiorcăit că nu e bine, că nu e destul, că la alții e mai frumos, că alții sunt mai iubiți și mai apreciați, pe cînd iasomia se trecea – fără să o mirosim, mierla pleca – fără să o ascultăm, liliacul se scutura – fără să-l vedem.

Ziceam robotic „Lasă, le voi vedea la anul!”, dar cine și unde ne-a promis că vom mai fi, pe lumea asta, la anul?

18 gânduri despre „Ești unicat ca ouăle Fabergé, fetiță!”

  1. O proză de un lirism seducător ! Trăiri autentice, emoționante prin firescul și genuinul lor… Orice făptură sensibilă se regăsește în „pastilele” astea de înțelepciune! Mulțumim!Dar de ce nu le reuniți într-o carte tipărită?Ar însenina și dezmetici multe suflete în derivă… Vă dorim în continuare inspirație și vă mai așteptăm cu… balsam pentru suflet!!!

    Apreciat de 3 persoane

  2. NU tu ai scris aceasta…litanie ..
    Doar sufletul tău s-a împărțit intr-o mie de bucatele ca anafura și. ..ne-a pomenit pe toate (ne)fericitele trecatoare prin aceasta iarba numita viata…
    Ca și celelalte…lasa-Mă sa te țin de mana și hai sa ne predam amurgului…Cel mai fidel amant care ne va sărută ochii pentru ultima oara…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Gânduri de lumină, pline de înțlepcinea dobândită prin trăire autentică! Impresionan și seducător până la lacrimi e ” momentul” lecturării acestor rânduri!🤗😘🤗 Mulțumeeesc!😍

    Apreciat de 1 persoană

  4. Mereu mă emoționez când citesc ce scrieți. Așa adevărat, atâta bucurie și atâta tristețe, deodată….. Vă mulțumesc din suflet! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: