Mai pune-le la cur, Mărie!

Ce drag mi-era de ea, mereu veselă și cu batic pe cap.
Buna mea scumpă venea la noi la oraș cu găina vie în panerul de nuiele, cu ouăle învelite cîte unul în bucăți de ziar Scînteia, cu un buchețel de busuioc de pus la icoane. Era ziua cea mai fericită pentru mine. Îmi plăcea să o ascult vorbind.
Înșfăca mama găina și harști!, gîtul deasupra wc-ului. Unde să taie biata de ea o găină într-un bloc turn cu lift pe str. Trandafirilor?
Odată, ne-a adus Buna un cocoș și nu știu din ce motive mama nu l-a tăiat chiar atunci. A rămas în balcon peste noapte. Nu vă spun ce a fost cînd a început a cînta împielițatul la ora 4 dimineața. Se urcase pe sîrma de rufe și-i crăpa gîtița nu alta de atîta vestit zorii dimineții. M-a întrebat doamna dirigintă în ziua aia la școală ce-a fost asta, ea locuia la et.1, exact sub noi.
Îmi amintesc pe mama, uneori epuizată din cauza noastră: care nu găsea cravata dimineața, care pierduse inelul de la ea, care zbiera cu muci la nas că nu poate mînca dimineața, care nu găsea cartea de mate (Cat-o pe oala cu chișleac, spunea relaxată Buna din sufragerie trăgîndu-și colțunii).
The_joker,_by_Gaetano_Bellei
Foto: The Joker, Gaetano Bellei (1857-1922)
Nu mai pot mamă, cu 5 copchii e greu…și Ion mai mult plecat în cursă…, o auzeam pe mama șoșotind noaptea înainte de culcare.
Biata mamă, s-a străduit mereu să avem de toate. Mai ales cu hrana noastră nu glumea. Tone de ciorbe cu legume, sute de găini și cocoși decapitați, ciocolată de casă turnată în tavă cu celofan, prăjituri făcute în miez de noapte.
Nici acum nu știu cum reușea să ne facă toate astea. Eu îmi amintesc Alimentara mereu goală și rece cu ecou ca o peșteră. Parcă acum văd picioarele de porc scurte atărnate în cîrlige mari de inox, cozi imense la pîine și la butelii.
Ziua cînd pleca bunica de la noi era tristă. Plîngeam că vreau să plec cu ea. Mă pupa și mă strîngea la pieptul ei: Lasă, Lucuță, că vii în vacanță! Să vezi ce frumos ai să te gioci pe toloacă. Pînă atuncia ia și ‘nvață ca s-agiungi om mare.
Cînd ieșea pe ușă scotea bănuți din batistă și-mi dădea de o Polară, iar mamei îi spunea cu năduf: Mai pune-le la cur, Mărie, mai pune-le la cur! Hai, mă duc, că pleacă otobuzu’ șî n-aș mai pute’ sta închisă între păreții iștia înc-o zî, Doamni ferești-ma!
Anunțuri

2 gânduri despre „Mai pune-le la cur, Mărie!”

  1. Doamne, parcă am fi surori! Mă regăsesc in vorbele tale meșteșugit așternute. Mă bucur ca am gasit acest site. Mulțumesc din suflet!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s