Știu sigur: undeva, în înalturi, îmi ești Lumină.

Buna mea scumpă și dragă,

Astăzi sunt 10 ani de când ai fost luată într-o lume în care nu mai este durere, nici întristare, nici suspin. Aveai aproape 99 de ani și i-ai spus mamei care-ți ținea înlăcrimată lumânarea: Stânge-o, Mărie, nu mor amu!

Până a venit ea de la farmacie, matale, blândă și dragă mamuță, ai făcut boacna și-ai murit. Rezemată de perne, cuminte și tăcută, ai încremenit în drumul spre vămile văzduhului. Așa te-am găsit și eu. Nici acum nu pot să-mi explic, de ce nu am putut să plâng în ziua aceea.

Te-am pieptănat frumos și ți-am împletit părul cu o cordicuță roșie, așa cum ai făcut cu mine de atâtea ori. Aveai părul gri și moale ca mătasea.

În ăștia 10 ani, dor mi-a fost, tare dor. Atât de bine mi-au făcut amintirile, atât de multă mângâiere mi-au adus…

15873217_1198557423564592_8795552996136352934_n

Anul ăsta, de Bobotează, când ți-am stropit mormântul cu aghiazmă, nu am putut să împung pământul cu o lumânare. Totul era înghețat bocnă, așa că am aprins-o culcată și a ars lumânarea aia târâș, mamuță dragă, târâș sub o căldare ruginită să nu o stingă vântul.

Pe înserat, cerul avea culoarea veșmintelor Maicii Domnului. Acum cred că nu te mai necăjește cataracta și mai cred că ai lăsat și Alzheimer-ul aicia pe pământ…

Cum să uit cât de bună ai fost cu mine? Cum să uit că îmi prindeai fața în palme și mă pupai pe frunte, pe barbă, pe obraji, făcând semnul crucii? Cum să uit că îmi spuneai: Puică, Lucuță, copchilă bălaie cu ochii albăștri? Cum să uit pădurea în care umblam amândouă, zile lungi de vară, după bunătăți? Cum să-ți uit vorbele pline de înțelepciune: Să nu te temi, Lucuță, de nimica în viață. Dumnezău are grijă și de puiu’ceal de șarpe.

Știu sigur: undeva, în înalturi, mi-ai rămas să-mi fii Lumină. De aceea, poate, caut atât de mult apusuri.

Astăzi, îți scriu să-ți spun că te ador și rog un înger să-ți citească asta. Ce mult mă bucur că ai fost mamuța mea, Buna mea, Draga mea, Viața mea.

Să-ți lumineze Dumnezeu eternitatea, așa cum mi-ai luminat matale viața.

 

Anunțuri

1 gând despre „Știu sigur: undeva, în înalturi, îmi ești Lumină.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s