Oare cum era pe lumea asta, dacă l-aș fi ascultat pe tata? Abia acum îmi dau seama că toate sfaturile, absolut toate, date de tata erau menite să mă facă pe mine un om mai împlinit. Cu condiția să le fi urmat.
Mama îmi zicea să fac ce trebuie, tata îmi zicea să fac ce vreau. Mama îmi zicea să nu o fac de râs, tata îmi zicea să nu-mi trădez sufletul. Dar ce știam eu la 18 ani despre suflet?
Mama îmi tot zicea să rabd ca să fiu ”în rându’ lumii”, tata îmi zicea să plec cât văd cu ochii că doar o viață am. Când plângeam eu, plângea și mama iar când râdeam, tata mereu râdea cu mine. În fața tatălui meu nu aveam voie să plâng.
Nu știu, poate a vrut să mă încurajeze, dar mi-a spus tata acum vreo doi ani: Lumi, tu ești cel mai deștept copil al meu…
Avea lacrimi în ochi, rar am văzut așa ceva la tata. Atunci, tot cerul a căzut pe mine. Nu înțelegeam cum de nu-mi spune că sunt proastă? Nu îl ascultasem 20 de ani și nici nu dădeam semne că aș face-o de atunci înainte.
Înțelesese de acum că eu cântăresc totul în viața mea cu sufletul și nu cu mintea. Știa că nu sunt în stare să-mi fac parte când e vorba de împărțeală. Dau totul și rămân cu mâinile goale. Până și socrul meu mi-a spus odată, plin de năduf: Ce suflet de mamă ai în tine!?
Când merg în vizită, la despărțire, mama strigă după mine: Ai grijă de toți!, în timp ce tata îmi spune apăsat, căutându-mi ochii: Ai, în primul rând, grijă de tine!
În timp ce mama mă întreabă când merg la cules opintici pentru zacuscă, tata vrea să știe când mă apuc de trăit.
Când am împlinit 40 de ani, mi-a spus tata la telefon: Tu cred că ești conștientă că abia acum începe viața ta, da?
Da, tată. Măcar atâta lucru am priceput și eu.
Tata mi-a fost exemplu fara sa-mi spuna nimic… direct… A murit cand aveam 40 de ani si o zi. Tot ce a avut de transmis mi-a transmis in primii 23 de ani ai mei, cat am locuit in aceeasi casa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi pare rău.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bune și înțelepte vorbe ai primit de la tatăl tău!
ApreciazăApreciază