Vreau să fiu firavă ca lujerul de lămâiță

Pfoaileu, se spune că nu-i frumos să-ţi bagi nasul în telefonul soţului. Adică asta e un fel de indiscreţie nesimţită ce denotă neîncredere şi multă gelozie.

Acuma văd la Tv cum şi-a salvat viaţa o româncă măritată în Mexic.

A luat frumuşel telefonul soţului, pâş-pâş, şi a citit un mesaj în care planifica el cu un criminal să o kilărească şi să-i răpească fetiţa. Când a văzut ce o aşteaptă, a luat sărmana copilul şi a fugit câte zile a avut.
Aşa că, dragele mele, citiţi tot ce vă cade în mână: mesaje, cărţi de vizită, bileţelul de la stomatolog. Cât staţi în maşină aşteptând să iasă el de la Bricostore, luaţi la puricat torpedoul, ştiu că e incomod, dar băgaţi mâna sub scaune, posibil să găsiţi un telefon despre care nici nu ştiaţi. Se pot ascunde chestii şi în masca schimbătorului de viteză.
Dacă nu găsiţi nimic, nu vă simţiţi vinovate, ce?, poliţia cum vă verifică actele fără ca voi să fi făcut vreo mârlănie. Se numeşte „Verificare de rutină”.
De obicei, numele amantei este trecut în telefonul lui sub nume conspirativ: Ilie, Grigore ori chiar Instalatorul.
Dacă planează suspiciuni, sunaţi cu număr ascuns. Orice s-ar întâmpla, păstraţi-vă calmul.
Dacă vă răspunde cristalin o cucoană, hoooo!, poate e nevasta lui Ilie ori Grigore.
Cred că în şapte cazuri din zece, e valabil ce spun eu. Nu, nu „Stai chill!” şi „Love is in the air”. Eşti o doamnă şi tre’ să-ţi actualizezi informaţiile.

12109015_898788780208126_8958940926329089455_n

Trendul este spre curvăsăreală, mare şi fără ruşine, ascultaţi ce spun că n-am trecut prin viaţă ca gâsca prin apă.
În voi stă puterea de a ierta ori puterea de a pleca, dar, măcar aşa, ştii cui îi pui mâncarea dinainte când vii ruptă de la serviciu şi cu ce ton spui: Dinner is served, Măria Ta!

Ah, am uitat să vă spun de garaj. Acolo se ascund foarte uşor secrete parşive. În trusa de scule (ultimul raft), cutia cu vaselină şi cea cu şuruburi. Banii se dosesc cel mai bine în borcane cu filet, acolo nu intră şoarecii. Ce găsiţi compromiţător, ardeţi, ştiţi voi: Ce arde nu putrezeşte şi la interpelarea: „Ai fost cumva prin garaj?”, răspundeţi senine: „Să mori tu dacă am fost!”

Acum aş putea fi acuzată, de bărbaţi mai ales, că sufăr de misandrie (aversiune morbidă faţă de sexul masculin). Nop, nici gând de aşa ceva. Îi iubesc de nu mai pot, zău! Am doi băieţi pe care îi ador, fraţi, tată, cumnaţi.

Oamenii, bărbaţi şi femei, fac tot posibilul ca să trăiască fericiţi, iar fericirea o înţelege fiecare cum simte: unii mint ca să poată ajunge la „fericire”, alţii plâng că nu-s iubiţi cu aceeaşi măsură cu care iubesc şi ei.

Mi se pare nedrept că la noi există „poveţe” de genul: „Cine a crede bărbatul să-i mănânce rahatul” sau întrebarea aia oribilă: „Ai văzut bou să ragă după viţel?”

Am văzut că din ce în ce mai multe femei se autointitulează „Femei puternice”, „Femei independente”. Nu, nu vreau să fiu puternică! Vreau să fiu firavă ca un lujer de lămâiţă. Independenţa este pentru popoare, la oameni se numeşte „singurătate”

Toţi norii ce-au trecut pe cerul meu mi-au fost lecţii pe care le-am învăţat vrei-nu vrei şi cu rezumatul lor mi-am făcut trepte spre olecuţică de înţelepciune.

Anunțuri

1 gând despre „Vreau să fiu firavă ca lujerul de lămâiță”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s