Luminiţa, noi n-am avut un Creangă feminin…Nu vrei să fii tu aceea?

Așa m-ontrebat Dan Alexe, un băiet cari scrie tari ghini.

Și răspunsu’ neu așa o fost: Aş vre’, cum sî nu vreu, puiul maichii. Graiul ista mă faci sî mă tochesc di pi chicioari di drag. În graiu’ ista m-am zburătăcit eu, copchiliţă di oraş, hulub ascultător ce-am fost la mama me. Încetucu-încetucu, ni-o crescut peni, tulei şî m-am dat la zbor pi tăt plaiu bucovinean. Eu n-am fost niciodatî la ştioalnă fără să-i zic mamii. Cea mai mari fricî o avem di tata. Era bun ca pânea lu’ Dumnezău, da’ când îl scotem din săriti nu mai era loc sub pat di noi. Tăţî cinci iezi-cucuieţi, nici nu suflam ca sî nu ni găsascî: ”N-ai văzut, Marii, ghihuli ciia?, tuna tata di zâcei câ-i Sf. Ilie di pi cer. ”Nu ştiu, Ioani, nica nu ştiu cî eu amu, deghe am intrat în casî”.

Şâdem ci şâdem sub pat pânî adornem. Aclo era întuneric şî noi zîcem cî-i noapti fărî lunî. Tata sigur ştie undi eram da’ ni lăsa în plata lu’ Dumnezău.

Când vinem la mamuţa în vacanţă, iiii-ha, nu mai ştie niminea di noi. Dădem atacu’ în păduri, parcî eram sălbăticiuni aşa ni săreu călcâili dinapoi. Ţânuţi pi chiatră într-un bloc cu zăci etajî, când dădem cu ochii di libertati, zâcei cî ne-o chişcat strechia şi alta nu.

Da’ lasî cî mamuţa nu ni ţîne di pus la icoani. Scote drăcuşorii din noi cu mari măiestrii. Dupa vreo cinci braţî di lemni carati cu schinarea nu ni mai tribuie nici mâncari, numa’ umbra o catam şî apa din fântânî. Noaptea dornem ca mieluşăii. Când sufla mamuţa sî stângî lampa noi ni întorcem pi partea ceelaltă…

ionică

Apăi când era vorba di carat lut di la lutării, aliu-valiu, ci ni mai plăce. Intra ea într-un fel di peşteră di undi lua tăt satu lut. Nu ni lasa pi noi. Noi numa’ împlem tăbuica, o aburcam pi schinari şi dăi, şi dăi, cam un kilometru giumati pânî acasă. Odată am spart tăbuica anumit ca sî mai scăp di greutati. De aclo mergem pi carari, în păduri, la canton sî aducem baligî di cal. Vinem înapoi şi mamuţa mestica tăti aieste cu apă şi ne punea sî călcăm. Ni mozolem, da’ ni baga la ciubăr undi era apa călduţă că o pune anumit la soari de cu dimineaţă.

Când ni caţaram în cireş, rupem şî frunzâli din el. Îmi plăce sî mă urc sus, sus di tăt cî videm pânî hăt diparti tocma cimitiru. ”Criştalu mamii voastî, ha!”, striga mamuţa spărietă. ”Dă-ti ghios odată, n-auz?”. Eu auzăm tăt da’ mă făcem cî nu aud.

Numa’ pi lângî plită ni-o amintesc pi mamuţa. Ci făce, ci drege, tot pi lângî plitî ave treabî.

Când ni aduna sara di pi toloacî eram rupţ di foami, mâncam şî lemnili dacâ ni lasa. ”Gata cu hârjoana, spurcăciunilor!” spunea cu duhul blândeţii, ostenită şî ea după o zî întreagî di prăşît. Aşa di obosâtî şî flămândî n-am mai fost în viaţa me.

Odată am vrut sî ieu astupuşu la sticla di gaz lampant şi l-am varsat tăt pi ţoalili di cordeli. Vaileu, mi-o tras o cherfăneală şî m-o zghihuit oleacî di codiţî.

Câti şî mai câti nu o fost, câti şi mai câti n-am făcut. Dacî vă placi, eu am sî mai vin cu deiestea. Am tolba plină cu di tăti.

Anunțuri

3 gânduri despre „Luminiţa, noi n-am avut un Creangă feminin…Nu vrei să fii tu aceea?”

  1. Ni-o placut pânâ la lăcrimi! Am petrecut 4 ani din copchilaria mè, in județul Neamț. Di la zaşi la paişpi ani, dar nu ni-o fost greu diloc , sâ şitiesc şi-aț scris nievoastră, aişi. Acu’ am 45 şâ di atunşi îs ruptâ total di mieleagurli şelé, dar tătnu uit!
    Şâ ti iubesc, bre, Luminițâ, cu amintirili tăli şâ cu scrierea ta şâ cu acşientu’ tău! Şâ mari dreptati o avut domnu’! Chiar țâ sâ potrivieşti, titlu di Ion Creanga fieminin!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s