Şi cu anii mei trecuţi de’a’n p_lea ce să fac, mamă?

Ah, mamă, cât de mult te-am ascultat, cât de cu sfinţenie!

”Nu răspunde, fata mea, fii supusă!” Şi eram pentru că, nu-i aşa?, ”Capul plecat sabia nu-l taie.”

”Rabdă, rabdă maică, eu cum am răbdat!?” Aşa, mamă scumpă, aşa am făcut, pentru că, nu-i aşa?, ”Întoarce şi celălalt obraz.”

”Să fii în rând cu lumea, draga mea!” Sunt, sunt, bună mamă, pentru că, nu-i aşa?, ”Până când moartea ne va despărţi.”

Suntem femei de România, mamă, cum să nu? Femei cu frică de Dumnezeu, femei cu bărbaţi ce n-au legănat în viaţa lor o noapte şi n-au călcat în vecii vecilor cămăşi. Suntem puternice, mamă, am luat calul de hăţuri şi: ”Dă-i bătăi, tataie! Zi de zi: fă, fă, fă, fă! Că trebuie.”

Dacă nu-ţi convine ceva, treci mai departe, lasă de la tine, mână înainte. Vrei să spui ceva? Mai bine lasă, poate altă dată, acum nu este timp.pasăre sub mână

Te-a înşelat bărbatul? Lasă, ardă-l focul, că nu i s-a ros. Ştii, sunt multe care ţi-ar lua locul că e chipeş spurcăciunea şi haina militară, maică, iiiha!, toate fetele-s moarte după haina asta.

-Lasă maică, când n-o mai putea şi-a ieşi la pensie, o să aveţi o viaţă liniştită.

-Da, mamă? Şi cu toţi anii mei trecuţi de’a’n p_lea, ce să fac?

-Hei, hei, Luminiţa, vorbeşte frumos! Eu cum te-am învăţat?

-Scuze mamă, nu mai spun!

Ştii mamă? Eu mi-am învăţat băieţii să facă curat, să calce şi chiar să facă clătite. Dacă ai şti ce clătite bune face Andrei!

Poate nora mea va spune vreodată: ”Să trăiască mă-ta că te-a învăţat!”

Da, i-am învăţat să spună: ”Săru’ mâna pentru masă!”, ”Iartă-mă!”, că eu tare am tânjit după o vorbă bună, mamă.

Eeee, ştiu, vorba bună nu ţine de foame, scumpa mea mamă. Dar o vorbă bună te poate ridica din fundul Iadului, să ştii.

De multe ori am plâns, măicuţa mea. Chiar odată, la telefon, mi-ai spus: ”Iartă-mă că te-am crescut aşa.” Eu plângeam cu sughiţuri că mă săturasem de toate şi-mi venea să crap fix atunci, când îţi povesteam câteva din nefericirile mele.

Am un plan, mamă. Planul meu e să uit tot ce m-ai învăţat. Voi avea mândrie, DA, MÂNDRIE!

Voi avea VOINŢĂ. Nu voi mai avea răbdare! Nu voi mai lăsa să-mi treacă viaţa fără CLIPE.

Ce spui de asta, draga mea mamă? Am voie, la 39 de ani, să nu te mai ascult? Poate am să trag şi dintr-o ţigară aşa cum văd în filme că fac femeile care ştiu ce vor. Poate am să beau vreodată mai mult vin roşu decât e necesar. Poate nu am să mai răspund la telefoane atât de prompt. Poate nu am să mai fug prin ploaie la farmacie pentru nimeni. Poate nu am să-mi petrec după-amiezile în bucătărie. Poate nu am să mai pun zarzavaturi.

Uite ce e, mamă: de azi înainte, las viaţa să vină la mine şi dacă vor veni câţiva să-ţi spună, vezi Doamne: ”Luminiţa nu mai face ce trebuie”, matale, mamă, să le spui: ”Hai, sictir! Luminiţa face ce vrea. Eu am crescut-o să fie liberă şi fericită.”

Ah, ce-aş bea o bere cu matale, ca fetele!

Anunțuri

1 gând despre „Şi cu anii mei trecuţi de’a’n p_lea ce să fac, mamă?”

  1. Of, Doamne, am doua fete si le-am crescut sa fie independente si neincorsetate in rigorile traditionaliste…o fi mai bine asa pentru ele? Eu zic ca in oricare dintre ipostaze exista o mare doza de frustrare si suferinta!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s