Copilărie, Rai erai

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba şugubăţului Creangă, dar eu, din orăşeancă, m-am făcut ţărancă get-beget. Născută şi crescută la oraş, copchilă bicisnică ce-am fost, când scăpam în pădure, eram ca o căprioară nebună. Dacă nu eram în alun, eram în cireş; dacă nu eram în podul şurii să caut ouă, eram sigur în hulubărie; dacă nu eram prin popuşoi, eram musai la fântână; când nu eram la lutărie, eram adesea la canton. Uite aşa m-am tot zbenguit eu prin vacanţe la bunica, de nu mi-am mai putut scoate din ochi, din urechi, din suflet, copilăria.

Mersul la biserică era literă de lege. Trei kilometri dus, drum prăfuit, vară toridă. Acasă nu eram o mâncăcioasă dar, la biserică, când prindeam vreo pomană, dragă-Doamne, se speria bunica ce de-a sarmale şi colivă înfulecam.

– Părinte, săru’-mâna, vrau să spună copchila me’ de la oraş, azi, Crezul în Sfânta Biserică, se poate? zicea bunica, gârbovită cu smerenie în faţa Altarului, în timp ce dădea acatist.

Ştiam semnalul, toată lumea se uita la mine. Eu, mică şi slăbănoagă, cu rochiţă albă şi colţuni la fel, mă aşezam în genunchi, pe o pernuţă verde, la locul stabilit. Mică, mică, dar îmi răsuna vocea de le dădeau lacrimi în ochi babelor şi moşnegilor, deopotrivă.

Când terminam, mă ridicam uşor să nu mă ‘mpiedic. O căutam cu privirea pe bunica. Ea nu mai putea de mândră, mă prindea de mână şi mă ţinea lângă ea: ”Stai aici, lucuţă, ai spus frumos, brava ţâie!”

Pe drum, spre casă, îmi primeam răsplata: mentosane ori îngheţată de la Cooperativă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Da, când veneam în Raiul bunicii eram sătulă de școală, sătulă de bătut din palme: Ceaușecu PCR! Vroiam să fim doar noi două, să dăm cu var, să adunăm crengă și câte-și-mai-câte din pădure. Nu mai vroiam să văd blocuri, praf și gălăgie.

Acuma, am crescut. Am venit în Raiul bunicii să trăiesc, mi-am făcut casă nouă aici şi casa ei, cea de chirpici, mi-a dat-o mama mie, pe câţiva creiţari. E sub coasta pădurii, raiul meu.

Acum, întâlnirile mele cu bunica sunt sub un vişin, la cimitir. Schimb florile din vază, şterg praful de pe gărduţ, ud trandafirii şi mângâi crucea rece de fier. ”Unde eşti matale, puica mea?”, o întreb, uitându-mă în sus, prin coroane de copaci. Ţârrrr, ţârrr, piuuu, piuuu, zeci de păsări ciripesc.

Mai am băncuţa pe care stăteam, amândouă, obosite, mai am lampa la care îi citeam Acatistul Maicii Domnului şi mai am liliacul de la geam. Nucul l-am tăiat, era bătrân. Am găsit un păpucel în podul casei şi îl păstrez ca pe un scump odor. Cu el eram încălţată când am păşit în Rai.

 

 

 

 

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Copilărie, Rai erai”

  1. Sunt și eu orășeanca get-beget și de dorul bunicilor și a vacanțelor la bunici mi-am cumpărat casă la țară. Nu e ca la bunici dar e raiul meu de astăzi cu gândul la raiul copilăriei. Mă întorc în satul bunicilor și primul drum îl fac în cimitirul vechi al satului, așezat pe un deal la marginea satului și păzit de vechea bisericuță de lemn. Iau geamurile bisericii la rând și-mi caut copilăria, descopăr cu ochii minții icoanele, glasul preotului și smerenia bunicii. Ușa bătută în cuie îmi strigă în fața *a fost o dată *dar nu mă las, vreau mai mult și-mi caut rădăcinile îngropate acolo, mai smulg o buruiana de pe morminte, mai caut o cruce, îmi vreau acele vremuri înapoi. Prin sat bântui ca o străină și mă rog de săteni să mă lase în ograzile bunicilor să mai găsesc măcar un lucru din așezarea de mult înstrăinata, care a fost o dată casa bunicilor mei. Păstrez la loc de cinste, la oraș, icoana la care se închina bunica mea.
    Bunica m-a învățat că pot cumpăra fără bani, pe ouă. Primeam în fiecare zi câte un ou pentru dulciuri.
    Aici am învățat jocul românesc, primii pași i-am învățat având ca partener un sos de la tarnat iar ca dascăli pe verișoarele mele. Și câte și mai câte.
    Acum sunt și eu bunică și sper din tot sufletul ca nepoatele mele să poarte, în timp, amintiri frumoase din casa de la țară. Ele vor ține la loc de cinste singura amintire pe care le-am încredințat-o, icoana bunicii mele.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s